*Draga mama, dragi frati, dragi verisori, dragi prieteni, s-ar putea sa fie ultima mea scrisoare, asa ca cititi cu grija, caci vestile nu sunt tocmai bune si nu-i de juguiala. Astazi, 25 martie 2010, din zori de zi, luati pe nepregatite, asezarile noastre au fost atacate nemilos de catre inamici. Inarmati cu o solutie stranie si cu multi slapi, nu am putut face fata. Fiecare a incercat sa scape, insa prea putini am supravietuit. Sunt chiar si cativa grav raniti. Vremurile sunt grele, proviziile sunt pe sfarsite, nu stim cat vom mai rezista. Deocamdata nu s-a terminat; inca se mai aud bombe, plesnituri si cum frati de-ai nostri (care ies la iveala) sunt executati cu sange rece. Se pare ca trebuie sa mai stam ascunsi. Daca nu ne puteti ajuta cumva, cel putin treceti pe aici de ne ingropati dupa traditie. Sa nu uitati de ziua asta. Poate ca au castigat ei o lupta, dar razboiul inca nu e gata. Vom ataca daca ne vom reinmulti . Pace si iubire celor de acasa si aveti grija de voi!
*P.S.: Jucariile mele Lego si cascavalul mucegait gasit acum o luna, i le las lui Petre.
*Da, ati ghicit, astazi de dimineata au fost baietii cu dezinsectia care au facut o treaba chiar buna.