Se afișează postările cu eticheta probleme. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta probleme. Afișați toate postările

miercuri, 30 decembrie 2009

Program TV revelion 2009-2010

*Pentru ca Evanghelionul nu se mai face anul acesta, stiu ca inca nu v-ati decis pe ce post tv sa va uitati in noaptea dintre ani, asa ca va voi prezenta cateva oferte irezistibile, ale celor mai vizionate canale din Romania:
*ProTV: 21.45: Revelion fara numar, cu State de Romania. Gazduit de Pavel Bartos, va veti petrece un revelion de neuitat impreuna cu artisti de renume ca: Vali Vijelie, Babi Minune, Anda Adam, Jean de la Craiova si multi altii. Program cu muzica, dans, glume si bineinteles "capreoare" (sau prostituate).
*Antena1: 22.00: Paranghelion. Petrecere de 2010 (Live). Muzica si poantele curg la greu impreuna cu vesnicul, glumetul, imbatabilul, nemuritorului Dan Negru si invitatii sai surpriza ;) (probabil Adi Minune si altii).
*Sport.ro: 00.00: K1 Yokohama
02.00: Majoretele
03.00: Femei in viteza =))

04.00: Fete muncitoare
Hmm, cam neinteresant, numai "sporturi cu femei" aici.
*Antena 3: "Ne uitam la Antena1."
*Prima TV: 00.00: Traznitii
02.00: Best of Megastar (cam slabut).

*Desi suntem supusi aceluiasi tratamant execrabil an de an, cam asta este tot ce am gasit mai atractiv , asa ca va urez manipulare placuta, tipic romaneste si audienta cat mai mare posturilor TV :).

marți, 8 decembrie 2009

Trist!

*Credeam ca nu mai exista persoane care sa rada, sau sa se uite insistent dupa vreun om de culoare neagra, sau dupa vreun chinez, sau de alta nationalitate, mai ales in Bucuresti. Ei, se pare ca m-am inselat. Confirm ca inca mai exista oameni, cum ar spune francezul: "en retard", sau pe romaneste oameni cu minte "in intarziere", adica...retardati. Pace si iubire!

luni, 9 noiembrie 2009

Incredibil! (Pe)trecere de pietoni!

*Dupa ce in urma cu o saptamana un anume ziar reclama, ca locuitorii de pe Banu Manta sunt nevoiti zilnic sa ocoleasca spatiul verde din fata unei treceri de pietoni, politia rutiera s-a gandit ca e destul cat a ras de ei. Au trimis arhitecti, ingineri, mesteri , muncitori, reporteri, scriitori (bine, poate nu atat de multi), si au mutat gardul, spatiul verde, reamenajand trotuarul. Acum toate lumea e fericita: politia si-a facut datoria, florile nu mai sunt calcate, soarele zambeste pe cer, iar locuitorii din zona pot rasufla usurati: "Foarte bine ca au scos gardul!", "Oricum, eu il ocoleam mereu, nu-l saream!". Ba mai mult, o doamna multumita de priceperea cu care s-a lucrat, spune: "Au facut ce era normal sa faca!". Importanta remarca.
*Nu doresc sa critic ziarul, ba dimpotriva, felicitari, este un adevarat progres, va inflori economia tarii si vom iesi cu totii din atatea "crize", dar totusi, nu cred ca acest subiect , din milioanele de absurditati ce se petrec in Bucuresti, merita o pagina intreaga (si anume pagina 4).
*In fine, bine ca acum "trecerea buclucasa" nu va mai da atatea batai de cap politiei rutiere, si va putea sa doarma in continuare. Somn usor! :)

P.S.: Iar votezi?

joi, 9 iulie 2009

radical din 4 = 6

Eram intr-o duminica si ma uitam la TV (cum rar se intampla), la singura emisiune ce merita un gram de atentie, de pe ProTv: "Apropo tv" si am aflat si eu despre Sector 7. Baieti plini de umor, cu productii indraznete si foarte ironice, au realizat urmatorul filmulet (care m-a facut sa rad in continuu), ce transpune realitatea exact asa cum o gasim in Bucuresti si nu numai. Dar mai bine sa nu mai vorbesc despre si convingeti-va singuri:

marți, 3 februarie 2009

a risca!

Risc sa scriu acum , iar peste cateva saptamani sa nu imi mai placa si sa sterg tot.
Risc sa ma trezesc mai obosit decat m-am culcat.
Risc sa beau dimineata ceaiuri "naturale" de diferite sortimente (fructe din padurile pe cale de disparitie, ceai din import, ceai cu diferiti coloranti etc) si culori (verde, putin rosu, negru, mai mult verde, mai putin dulce).
Risc sa deschid geamul sa aerisesc camera si sa aflu cat de des scutura vecinul covorul, ori patura , ori ce mananca el prin camera de deasupra mea.
Risc sa ies din casa fericit, pregatit pentru o noua zi de provocari si sa fie o zi plina de nimic important.
Risc dimineata de dimineata sa merg la scoala cu autobuzul si sa imi prin un picior sau o mana la usa, sa aflu cam ce a mancat cel de langa mine, si sa stau mai rau ca o sardina , fara sa fie nevoie sa ma tin de bara.
Risc sa merg la scoala si sa ma faca mai prost decat sunt.
Risc sa merg inapoi acasa cu autobuzul si sa stau blocat in trafic prin intersectii minute intregi.
Risc sa cumpar o paine si sa ma trezesc cu un leucoplast in gura.
Risc sa merg in supermarketuri si sa ajung acasa fara niciun ban, datorita faptului ca produsele , ambalajele si reclamele lor iar m-au prostit.
Risc sa cumpar fructele cele mai frumoase, si mari, si colorate, si perfecte bombe chimicale ce ne lasa gura apa, aduse din import, pentru ca ambalajul conteaza. Pentru noi romanii intotdeauna a contat ambalajul si nu continutul, ca doar din ambalaje traim si imaginea e tot ceea ce conteaza.
Risc sa cumpar doar lucruri din import, pentru ca produse romanesti nu e nimeni prost sa puna in rafturi, ori sunt prea putine. Ce conteaza produsul, asa arata la TV, ori asta se mananca si se traieste in State, in Europa. Noi sa fim prosti si sa nu profitam de ce avem mult mai bun si mai ieftin.
Risc sa merg in locuri unde sa imi caut linistea, si sa dau de o veritabila fabrica de fum de tutun, caci suntem cu totii vedete si aveam nevoie de fum ca pe scena.
Risc sa trec strada pe trecerea de pietoni, sa dea o masina peste mine, si tot eu sa fiu vinovatul.
Risc sa mi se ia datele de catre politie, caci eu respect legea.
Risc sa stau la cozi imense in spital pentru o bucata de sanatate.
Risc sa citesc informatia din jurul meu si sa fiu controlat de catre mass media.
Risc sa fiu amabil si sa fiu injurat.
Risc sa fiu sufocat de publicitatea excesiva si de limbajul vulgar pe care il folosesc oamenii pe strada fara nicio jena.
Risc sa merg pe strada si sa mi se dea in cap ori sa ma impuste cineva cu o arma furata.
Risc sa spun adevarul si nimeni sa nu ma creada.
Risc sa am intentii bune si nimeni sa nu ma asculte.
Risc sa mi se fure toate intimitatea, daca a mai ramas ceva din ea.
Risc sa fiu prietenos, sa fac ceva in folosul comunitatii si sa fiu privit ca pe un ciudat care nu are ce face acasa.
Risc sa fiu normal. Risc sa fiu om.
Risc sa risc toate aceste lucruri si nu numai, zi de zi. E ca la "Roata norocului", risti si castigi, doar ca aici mai mult pierzi.