ROM- O bucata dulce de istorie

*Ma numesc Rom cu un singur "R" si mi se mai spune Romautentic. M-am nascut si provoc senzatii tari fanilor, inca din 1964, iar acum sunt marca ce face legea la Kandia. Din pacate, oamenii ma stiu ca fiind doar ciocolata aia comunista pe care scrie BUCURESTI (micul Paris=))), si care are reclame cu roacari, militie si manelisti. Dar sa va spun cu adevarat povestea mea.
*Anul 1964 fu un an greu si plin de realizari. Desigur dupa multa munca si sudoare, au urmat realizari mari. Dintre cele mai importante mentionez:
-2 medalii de aur, 4 de argint si 5 de bronz la Olimpiada de vara de la Tokio;
-s-a lansat comedia Titanic Vals;
-M-AM NASCUT EU;
-s-a indiguit Insula mare a Brailei.
*La nastere cantaream 32 de grame cu doar 42%alcool, iar parintii si bunicii tai ma gaseau la alimentara. Am evoluat si am ajuns sa stau pe rafturile magazinelor, putin mai nou de cand Kandia ma adoptase. Lucrurile au progresat, astfel incat la adolescenta, pe cand alergam dupa faima si "gagici", aveam 45 de grame. Mi se mai spunea Rom cel Mare, ca pe urma sa dau 40% din mine pe degeaba.
*In 2004 implinisem 40de ani. Mai voios, mai voinic si cu mai multe glume, ma gandesc ca acus implinesc jumate de veac. Ma simt de parca as fi la prima tinerete, ma simt in forma, ma simt chiar bine b-).
*In ziua de azi am ajuns sa fiu cunoscut drept ROM cel Dublu. Am luat in greutate si acum am 64gr., insa nimanui nu-i pare rau. Oricine ma doreste, acum ma gasiti in magazine foarte mari, cum spuneti voi: supermarketuri.
*Din pacate astazi, cei ce vor senzatii tari sunt doar acei putin cumparatori fideli, ori acele bunicute care in drum spre nepoti , se opresc sa le ia ceva dulce.
*Poate v-ati intrebat vreodata: "de ce atat de putini?". Va spun eu de ce: pentru ca cei ce cumparat sunt oameni ce se respecta, ce respecta o ciocolata buna, care au bun simt. Va garantez ca niciodata nu o sa imi vedeti hainele (ambalajul) pe jos, pe strada, ori pe langa cosul de gunoi, pentru ca lor le pasa, sunt oameni responsabili.
*De ceva timp prietenii ma considera vedeta. Organizez concursuri, particip in reclame, apar fanilor, si tot timpul sustin si pastrez sarbatorile si datinile noastre, romanesti.
*Cam atatica despre mine. In final doresc sa multumesc celor care nu uitati de mine si sper sa produc in continuare senzatii tari si sa nu apun prea curand. O sa revin in glorie. Pe curand dragi tovarasi:)!

P.S.: Salutari grupului de handicapati de la Hemeiusi (12A)

Mauser- Chanson Dada

In sfarsit am gasit un videoclip romanesc pe placul meu cu de toate, unde altundeva decat pe contul lor de Myspace. Cu textul fondatorului "dadaismului" Tristan Tzara, cu instrumentalul baietilor si in special cu, creativitatea lor, au reusit sa imbine totul si sa scoata un super videoclip. Cu mult bun gust, tipic stilului lor, baietii de la Mauser au scos primul lor videoclip. Ii felicit si ii astept la mai multe! Enjoy the song!:D

a risca!

Risc sa scriu acum , iar peste cateva saptamani sa nu imi mai placa si sa sterg tot.
Risc sa ma trezesc mai obosit decat m-am culcat.
Risc sa beau dimineata ceaiuri "naturale" de diferite sortimente (fructe din padurile pe cale de disparitie, ceai din import, ceai cu diferiti coloranti etc) si culori (verde, putin rosu, negru, mai mult verde, mai putin dulce).
Risc sa deschid geamul sa aerisesc camera si sa aflu cat de des scutura vecinul covorul, ori patura , ori ce mananca el prin camera de deasupra mea.
Risc sa ies din casa fericit, pregatit pentru o noua zi de provocari si sa fie o zi plina de nimic important.
Risc dimineata de dimineata sa merg la scoala cu autobuzul si sa imi prin un picior sau o mana la usa, sa aflu cam ce a mancat cel de langa mine, si sa stau mai rau ca o sardina , fara sa fie nevoie sa ma tin de bara.
Risc sa merg la scoala si sa ma faca mai prost decat sunt.
Risc sa merg inapoi acasa cu autobuzul si sa stau blocat in trafic prin intersectii minute intregi.
Risc sa cumpar o paine si sa ma trezesc cu un leucoplast in gura.
Risc sa merg in supermarketuri si sa ajung acasa fara niciun ban, datorita faptului ca produsele , ambalajele si reclamele lor iar m-au prostit.
Risc sa cumpar fructele cele mai frumoase, si mari, si colorate, si perfecte bombe chimicale ce ne lasa gura apa, aduse din import, pentru ca ambalajul conteaza. Pentru noi romanii intotdeauna a contat ambalajul si nu continutul, ca doar din ambalaje traim si imaginea e tot ceea ce conteaza.
Risc sa cumpar doar lucruri din import, pentru ca produse romanesti nu e nimeni prost sa puna in rafturi, ori sunt prea putine. Ce conteaza produsul, asa arata la TV, ori asta se mananca si se traieste in State, in Europa. Noi sa fim prosti si sa nu profitam de ce avem mult mai bun si mai ieftin.
Risc sa merg in locuri unde sa imi caut linistea, si sa dau de o veritabila fabrica de fum de tutun, caci suntem cu totii vedete si aveam nevoie de fum ca pe scena.
Risc sa trec strada pe trecerea de pietoni, sa dea o masina peste mine, si tot eu sa fiu vinovatul.
Risc sa mi se ia datele de catre politie, caci eu respect legea.
Risc sa stau la cozi imense in spital pentru o bucata de sanatate.
Risc sa citesc informatia din jurul meu si sa fiu controlat de catre mass media.
Risc sa fiu amabil si sa fiu injurat.
Risc sa fiu sufocat de publicitatea excesiva si de limbajul vulgar pe care il folosesc oamenii pe strada fara nicio jena.
Risc sa merg pe strada si sa mi se dea in cap ori sa ma impuste cineva cu o arma furata.
Risc sa spun adevarul si nimeni sa nu ma creada.
Risc sa am intentii bune si nimeni sa nu ma asculte.
Risc sa mi se fure toate intimitatea, daca a mai ramas ceva din ea.
Risc sa fiu prietenos, sa fac ceva in folosul comunitatii si sa fiu privit ca pe un ciudat care nu are ce face acasa.
Risc sa fiu normal. Risc sa fiu om.
Risc sa risc toate aceste lucruri si nu numai, zi de zi. E ca la "Roata norocului", risti si castigi, doar ca aici mai mult pierzi.

intro!

salutare şi bine ai nimerit pe "blogul" meu. nu îmi place să citesc de pe bloguri porcării şi de aceea sper ca sa nu îl umplu degeaba cu chestii de genu'. nu ştiu să scriu , nu ştiu să citesc, nu ştiu să ma exprim, dar îmi place să mănânc (mult, f. mult). sper să citiţi cu plăcere, să nu vă plictisiţi şi să ieşiţi cât mai repede de pe el pentru că o să mă bucur mult. numai bine!