Ghiceste/recunoaste melodia.

Overhead the albatross hangs motionless upon the air
And deep beneath the rolling waves
In labyrinths of coral caves
The echo of a distant tide
Comes willowing across the sand
And everything is green and submarine.

And no-one called us to the land
And no-one knows the wheres or whys
But something stirs and something tries
And starts to climb towards the light

Strangers passing in the street
By chance two separate glances meet
And I am you and what I see is me
And do I take you by the hand
And lead you through the land
And help me understand the best I can

And no-one calls us to move on
And no-one forces down our eyes
And no-one speaks and no-one tries
And no-one flies around the sun

Cloudless everyday you fall upon my waking eyes
inviting and inciting me to rise
And through the window in the wall
Come streaming in on sunlight wings
A million bright ambassadors of morning

And no-one sings me lullabies
And no-one makes me close my eyes
And so I throw the windows wide
And call to you across the sky.

Din anumite motive versurile (@-), 8->) au trebuit postate.

The Others - Part II

*Poate ca unii dintre voi ma vor considera obsedat, sau poate altii ma vor aplauda, insa pt unii dintre noi chiar e important. Acum cateva minute am gasit o hartie foarte importanta, rupta dintr-un caiet, scrisa din cate se pare de catre un "celalalt". Reproduc:

*Draga mama, dragi frati, dragi verisori, dragi prieteni, s-ar putea sa fie ultima mea scrisoare, asa ca cititi cu grija, caci vestile nu sunt tocmai bune si nu-i de juguiala. Astazi, 25 martie 2010, din zori de zi, luati pe nepregatite, asezarile noastre au fost atacate nemilos de catre inamici. Inarmati cu o solutie stranie si cu multi slapi, nu am putut face fata. Fiecare a incercat sa scape, insa prea putini am supravietuit. Sunt chiar si cativa grav raniti. Vremurile sunt grele, proviziile sunt pe sfarsite, nu stim cat vom mai rezista. Deocamdata nu s-a terminat; inca se mai aud bombe, plesnituri si cum frati de-ai nostri (care ies la iveala) sunt executati cu sange rece. Se pare ca trebuie sa mai stam ascunsi. Daca nu ne puteti ajuta cumva, cel putin treceti pe aici de ne ingropati dupa traditie. Sa nu uitati de ziua asta. Poate ca au castigat ei o lupta, dar razboiul inca nu e gata. Vom ataca daca ne vom reinmulti . Pace si iubire celor de acasa si aveti grija de voi!
*P.S.: Jucariile mele Lego si cascavalul mucegait gasit acum o luna, i le las lui Petre.

*Da, ati ghicit, astazi de dimineata au fost baietii cu dezinsectia care au facut o treaba chiar buna.

Panica in metrou!

*Astazi am fost underground la propriu.
17.59: In drumul meu catre camin, intre statiile Timpuri noi si Mihai Bravu, metroul vechi in care ma aflu se opreste. Nimic foarte neobisnuit.
18.03: "Stimati calatori, din motive tehnice, metroul va stationa cateva minute."
18.05: Majoritatea calatorilor sunt cu telefoanele in mana dand mesaje.
18.08: Motorul se opreste de tot, iar luminile se sting. Panica!
18.11: Caaaah: "Stimati calatori, va rugam nu intrati in panica, incercam sa rezolvam problema."
18.14: Calatorii din vagonul in care ma aflu fac glume, iar eu ma pun sa joc un Snake II \m/.
18.17: Se aud tipete din celelalte vagoane. Probabil vreun claustrofob nu mai rezista sau doi se cearta.
18.19: Cu ultimele puteri avansam cam 2-3 metri.
18.21: Casc...de doua ori.
18.22: Se stinge iar lumina si cineva incepe sa faca poze.
18.25 si 37secunde: "Stimati calatori, in cateva minute va veni un alt metroul. Pentru a putea sa ne impinga, se va stinge lumina."
18.29: Soseste ajutorul si ne impinge pana la urmatoarea statie.
18.31: VICTORIE! Inamicii sunt infranti.
*Nu stiu cati s-au sinucis pana ca metroul sa porneasca, insa cert este ca Metrorex iti poate indeplini visul. Mi-as fi dorit sa fi fost mai multa panica, mai mult haos, dezordine, si mai multi oameni certandu-se, dar nu s-a putut. Cel putin am stabilit un nou record la Snake II. Morala? Beti cel putin 2 litri de lichide pe zi!