a risca!

Risc sa scriu acum , iar peste cateva saptamani sa nu imi mai placa si sa sterg tot.
Risc sa ma trezesc mai obosit decat m-am culcat.
Risc sa beau dimineata ceaiuri "naturale" de diferite sortimente (fructe din padurile pe cale de disparitie, ceai din import, ceai cu diferiti coloranti etc) si culori (verde, putin rosu, negru, mai mult verde, mai putin dulce).
Risc sa deschid geamul sa aerisesc camera si sa aflu cat de des scutura vecinul covorul, ori patura , ori ce mananca el prin camera de deasupra mea.
Risc sa ies din casa fericit, pregatit pentru o noua zi de provocari si sa fie o zi plina de nimic important.
Risc dimineata de dimineata sa merg la scoala cu autobuzul si sa imi prin un picior sau o mana la usa, sa aflu cam ce a mancat cel de langa mine, si sa stau mai rau ca o sardina , fara sa fie nevoie sa ma tin de bara.
Risc sa merg la scoala si sa ma faca mai prost decat sunt.
Risc sa merg inapoi acasa cu autobuzul si sa stau blocat in trafic prin intersectii minute intregi.
Risc sa cumpar o paine si sa ma trezesc cu un leucoplast in gura.
Risc sa merg in supermarketuri si sa ajung acasa fara niciun ban, datorita faptului ca produsele , ambalajele si reclamele lor iar m-au prostit.
Risc sa cumpar fructele cele mai frumoase, si mari, si colorate, si perfecte bombe chimicale ce ne lasa gura apa, aduse din import, pentru ca ambalajul conteaza. Pentru noi romanii intotdeauna a contat ambalajul si nu continutul, ca doar din ambalaje traim si imaginea e tot ceea ce conteaza.
Risc sa cumpar doar lucruri din import, pentru ca produse romanesti nu e nimeni prost sa puna in rafturi, ori sunt prea putine. Ce conteaza produsul, asa arata la TV, ori asta se mananca si se traieste in State, in Europa. Noi sa fim prosti si sa nu profitam de ce avem mult mai bun si mai ieftin.
Risc sa merg in locuri unde sa imi caut linistea, si sa dau de o veritabila fabrica de fum de tutun, caci suntem cu totii vedete si aveam nevoie de fum ca pe scena.
Risc sa trec strada pe trecerea de pietoni, sa dea o masina peste mine, si tot eu sa fiu vinovatul.
Risc sa mi se ia datele de catre politie, caci eu respect legea.
Risc sa stau la cozi imense in spital pentru o bucata de sanatate.
Risc sa citesc informatia din jurul meu si sa fiu controlat de catre mass media.
Risc sa fiu amabil si sa fiu injurat.
Risc sa fiu sufocat de publicitatea excesiva si de limbajul vulgar pe care il folosesc oamenii pe strada fara nicio jena.
Risc sa merg pe strada si sa mi se dea in cap ori sa ma impuste cineva cu o arma furata.
Risc sa spun adevarul si nimeni sa nu ma creada.
Risc sa am intentii bune si nimeni sa nu ma asculte.
Risc sa mi se fure toate intimitatea, daca a mai ramas ceva din ea.
Risc sa fiu prietenos, sa fac ceva in folosul comunitatii si sa fiu privit ca pe un ciudat care nu are ce face acasa.
Risc sa fiu normal. Risc sa fiu om.
Risc sa risc toate aceste lucruri si nu numai, zi de zi. E ca la "Roata norocului", risti si castigi, doar ca aici mai mult pierzi.